In zbor iti poti frange aripile

Privesc...o lume noua in jurul meu...inconjurata de oameni...dar atat de singura...ma intreb...inchid ochii si dincolo de ei se nasc mii de intrebari...oare toti se simt la fel de singuri?..suferim azi de sindromul singuratatii? traim un fel de abandon al sufletului sau e doar impresia unei lumi false?...azi..ma aflu la o rascruce de drumuri...inchei un drum...il las in urma..si incep un altul..poate mai bun...incep sa scriu povestea unui alt inceput..cu litere tremurate..cu pasi lenti spre o alta lume..spre alte idealuri...n-am incheiat inca socotelile cu viata..mai am multe de facut...multe de incercat..traiesc un fel de vis,un fel de abandon...sunt singura care poate intelege lumea din sufletul meu..universul de dincolo de mine..


....un nou inceput..o alta usa deschisa catre viitor...singura iluzie care uneori pare reala: o noua usa deschisa catre viitor...trecutul-piedica in calea uitarii ...eu? aceeasi..sau poate altfel .. nu stiu sigur dar ma simt altfel...
Am crescut. Am aproape 19 ani si mi se pare incredibil...totul pare o vesnicie, un sambure in mijlocul fiintei mele,incolacit ca un sarpe ce roade timpul. Il devoreaza clipa de clipa si transforma viitorul in prezent si prezentul intr-un trecut aproape uitat.
In rest aceeasi eu... aceeasi viatza.. izolata de toti cei kre au patruns vreodata in mijlocul fortaretei mele,inchisa intre propriile mele dureri,insa nu chiar atat de deznadajduita pentru ca viatza e ca un zambet;uneori mai palid..alteori mai vesel..plin de fericire..
Zborul-incercarea de a depasi raul...
In zbor iti poti frange aripile,insa sa incerci sa zbori e ca sh cum ai fi cu un pas mai aproape de glorie..